Click pe pătrat pentru schimbare wallpaper blog.

19 martie 2017

CERERE DEPUSĂ LA TRIBUNALUL NEAMȚ

Instanța: Tribunalul Neamț
B-dul Decebal, nr. 5
Piatra Neamț
Secția I civilă Camera A
Materia: Litigii de muncă
Dosar nr. 1655/291/2016

Domnule Președinte,

Subsemnatul FĂRĂOANU VILHELM, în vârstă de 50 ani, divorțat, cu domiciliul în mun. Roman 611009, str. ..., bl. ..., sc. ..., etj. ..., ap. ..., jud. Neamț, având CNP ..., în calitate de reclamant, în proces cu PRIMĂRIA ROMAN în calitate de pârât, în Dosarul nr. 1655/291/2016,

Solicit instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

-obligarea pârâtei la acordarea unui loc de muncă conform stării de sănătate a reclamantului, poate fi și un post de muncitor necalificat fără efectuare de efort fizic sau acordarea unei indemnizații în bani lunare pentru reclamant,

întrucât incompetența și/sau neglijența în serviciu a funcționarilor publici ai Primăriei Roman, desemnați să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, a dus la accidentarea gravă a subsemnatului ca angajat al acestei instituții în anul 2011, fiindu-mi afectată coloana vertebrală ca urmare a efortului fizic excesiv la care am fost supus, prin ridicarea în mașina primăriei a butucilor rezultați din tăierea copacilor, fiind diagnosticat cu discopatie lombară, nemaiavând voie să fac efort fizic în vederea evitării paraliziei, având nevoie de 17 zile de îngrijiri medicale.

Întorcându-mă la muncă din concediul medical, am urmat recomandarea domnului doctor Molodoi Emanuel Cătălin, medic specialist chirurgie generală la care am fost internat și am solicitat funcționarilor publici ai biroului de resurse umane ai Primăriei Roman să-mi schimbe locul de muncă, iar dumnealor mi-au spus că nu au un alt loc de muncă pentru situația mea și să-mi dau demisia. Nedorind să-mi dau demisia după îngrijirea medicală primită, am muncit în continuare în aceste condiții, solicitând în repetate rânduri schimbarea locului de muncă, fără rezultat, până ce am acceptat să-mi dau demisia pentru a nu-mi pune viața în pericol, timp în care am fost supus la eforturi fizice mari pentru situația mea cum ar fi: trebuia să car pământ cu roaba și împrăștiam pământul cu lopata pentru a amenaja spații pentru flori, trebuia să car prelate cu gunoaie și buruieni pe care trebuia să le ridic deasupra capului pentru a le urca în camionul primăriei, să încarc cioate ale copacilor în mașina primăriei, etc.
De la depunerea demisiei, șansele de a găsi un loc de muncă fără efort fizic să mă pot întreține pentru a supraviețui mi s-au diminuat considerabil, fiind marginalizat social chiar de Primăria Roman care m-a trimis la ajutorul social, luându-mi în acest mod demnitatea de om, aducându-mă în situația de a solicita să fiu închis într-un penitenciar doar pentru a supraviețui, întrucât nu am fost învățat să înșel sau să fur pentru supraviețuire.

Ca asistat social, Primăria Roman consideră că sunt capabil să efectuez orice muncă fără a mă pune să dau probă de lucru și examen, ci doar să execut sarcinile încredințate, iar ca angajat nu aș fi capabil dacă nu depun dosare cu acte care costă bani, să dau probe, teste și examene.
Cu toate că m-am pregătit pentru piața muncii, urmând cursuri de conversie profesională obținând cunoștințe și atestate de Inspector/Referent Resurse Umane în 2015 cu nota 10, Contabilitate în 2008 cu nota 9,50, Operator Calculator în 2005 cu nota 10 și Agent de Securitate în 2013 cu nota 9,50, toate eforturile subsemnatului au eșuat, devenind asistat social.

Am solicitat ajutorul Agenției Locale pentru Ocuparea Forței de Muncă și Autorităților Locale, implicit Primarului din Roman ca fost angajat al Primăriei, să mă sprijine în obținerea unui loc de muncă conform legislației muncii chiar și ca necalificat, dar am fost trimis la ajutorul social, fiind marginalizat social în loc să remedieze încălcările grave ale Legislației Muncii de către Departamentele Primăriei Roman, care trebuiau/trebuie să asigure securitatea în muncă a salariatului și schimbarea locului de muncă a subsemnatului.

Actual, nu îmi permit să mă înscriu la nici un concurs de ocupare a unui loc de muncă la Primăria Roman, întrucât nu pot suporta cheltuielile depunerii unui dosar de concurs, deoarece numai adeverința medicală costă 20-25 lei, iar ajutorul social de care beneficiez este de doar 142 lei/lună.
La concursul organizat de Primăria Roman în 2015, în vederea ocupării unui post de muncitor IV la d.s.t.a., nu s-a asigurat securitatea desfășurării probei practice prin punerea la dispoziție a unei saltele, în vederea evitării unui accident, fapt ce a dus la accidentarea subsemnatului, suferind un traumatism toracic. Neasigurându-se securitatea desfășurării probei, trebuia să se solicite doar simularea și explicarea verbală a pașilor în situația dată ca probă.

În loc să fiu ajutat să trec peste aceste traume și suferințe, să fiu ajutat cu un loc de muncă sau o indemnizație pentru a supraviețui, se urmărește distrugerea fizică și psihică a subsemnatului de către cei implicați. Am constat că se caută minimalizarea efectelor datorită incompetenței sau incapacității de asigurare a securității în muncă, a desfășurării unei probe de concurs din partea Primăriei Roman, a minimalizării efectelor când vine vorba de spitalizare din cauza primăriei, a lipsei de profesionalism, etc.

Art. 6 din Legea 319/2006 menționează că: „Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.”

Primăria Roman, ca Instituție a Statului Român, ar trebui să fie un etalon pentru mediul privat, un punct de reper pentru societatea civilă, un exemplu bun de urmat și nu cum procedează cu subsemnatul. Ce pretenții să avem de la patronii din mediul privat să respecte Codul Muncii, când chiar o instituție a statului cum este Primăria Roman nu o respectă. În mediul privat, patronii își urmăresc interesul propriu, dar instituția statului, în speță Primăria Roman, ar trebui să funcționeze și pentru ridicarea nivelului de trai pentru toți cetățenii orașului și nu al interesului propriu sau al unui grup restrâns, iar în presă să se laude doar din vârful buzelor cu realizări și creșteri a nivelului de trai.

În urma acestui accident din anul 2011 de la locul de muncă, trebuia să beneficiez și de Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, care prevede că angajații care au suferit din pricina accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale au dreptul la compensații pentru atingerea integrității. După cum este stabilit de Lege, această compensație i se acordă asiguratului care, după ce a trecut printr-un accident de muncă sau a suferit din pricina bolilor profesionale, rămâne cu leziuni permanente care produc deficiențe și care reduc capacitatea de muncă între 20 și 50%, cu excepția cazurilor în care li se recunoaște, prin decizie, invaliditatea. Se menționează că această compensație pentru atingerea integrității poate fi acordată doar dacă accidentul de muncă a antrenat o incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile, ceea ce la subsemnatul incapacitatea temporară de muncă a fost de 17 zile.

Primăria Roman, demonstrează prin atitudinea față de subsemnatul, că îi convine să "țină" zeci de oameni la ajutorul social, pentru a nu desființa unu sau două posturi ale personalului care se ocupă de dosarele asistaților social.

După ce am fost doborât la pământ de Primăria Roman prin încălcarea Legislației Muncii, distrugându-mi în acest mod sănătatea și trimiterea subsemnatului la ajutorul social fără nici o șansă de supraviețuire, o văd în stare că ar fi capabilă de a-mi da lovitura de grație, iar deznodământul acestui proces va arăta dacă am dreptate sau nu. Când omul e la pământ, consider că nu e cazul să i se dea lovitura de grație, ci întinzându-i o mână să-l ajute să se ridice.

Fac tot posibilul și nu cheltui bani nici pe mâncare din acești 142 lei/lună din ajutorul social, fac foamea să pot pune bani deoparte pentru transportul dus-întors Roman - Piatra Neamț, să mă pot prezenta la acest termen.

Nepăsarea de care dă dovadă Primăria Roman față de subsemnatul, este un atac la demnitatea persoanei și a vieții, iar pentru aceasta,

Rog Instanța de Judecată, să se pronunțe în cel mai scurt timp posibil, pentru ca să pot supraviețui, a nu mai fi marginalizat social, să-mi recapăt demnitatea de om, pentru a trăi demn și decent.

Vă mulțumesc anticipat!

Atașament copie carte identitate

Cu stimă și respect,
Fărăoanu Vilhelm
02.11.2016

Domnului Președinte al Tribunalului Neamț